Expers-analiză pentru Expert Grup  

Principala provocare pentru Banca Naţională a Moldovei pentru anul 2010 ţine de gestionarea adecvată a presiunilor inflaţioniste care vor începe să se contureze din nou începând cu luna februarie. Pentru 2010 BNM şi-a propus un scop foarte îndrăzneţ de a trece la regimul de ţintire directă a inflaţiei, nivelul acesteia fiind stabilit la 5% (±1%). Pericolul de creştere în lanţ a preţurilor în urma scumpirii resurselor energetice va determina BNM să aplice o politică monetară mai austeră pentru a diminua masa monetară. În mod firesc, o politică monetară mai austeră riscă să compromită obiectivul de stabilizare şi relansare economică asumat de Guvern pentru 2010-2011 şi care nu poate fi atins fără stimularea creditării şi creşterea masei monetare. Situaţia se mai complică şi de politica bugetar-fiscală a Guvernului, austeritatea căreia necesită a fi contrabalansată de o politică monetară care ar încuraja creşterea economică. Prin urmare, BNM este pusă la o grea încercare de a găsi un „mijloc de aur” dintre obiectivul său de a ţinti inflaţia şi, în acelaşi timp, de a nu prejudicia obiectivului Guvernului de stabilizare şi relansare economică. Analizând comportamentul băncii centrale din ultimele 3 luni, putem deduce că acel punct de compromis a fost găsit: acumularea activelor oficiale de rezervă.

La data de 31 decembrie 2009, nivelul activelor oficiale de rezervă a crescut cu 7,7% faţă de luna precedentă, constituind echivalentul a 1480,3 mil. USD. O creştere atât de impunătoare (+105,8 mil. USD timp de o lună) este determinată în primul rând de intervenţiile BNM pe piaţa valutară, prin procurări de valută străină şi vânzări de monedă naţională. Să remarcăm faptul că tendinţa de creştere a rezervelor internaţionale a început încă în octombrie (+0,9%) şi s-a accelerat în noiembrie (+5,5%). Care este cauza unor asemenea intervenţii?

Pe lângă instrumentele „clasice” de politică monetară (norma rezervelor obligatorii şi rata de refinanţare, care influenţează în mod direct nivelul de creditare al economiei), BNM poate gestiona masa monetară şi, respectiv, presiunile inflaţioniste, prin intermediul intervenţiilor valutare. Sursa acelor intervenţii constituie activele oficiale de rezervă, din contul cărora se operează cumpărări sau vânzări de valută străină cu scopul de a majora sau diminua masa monetară şi de a influenţa cursul de schimb. Prin urmare, BNM poate utiliza acest instrument pentru a atenua presiunile inflaţioniste, diminuând masa monetară fără a afecta negativ procesul de creditare al sectorului real.

Intervenţiile pe piaţa valutară la care banca centrală apelează din ce în ce mai intens în ultimele luni poartă un caracter strategic, fiind ghidate de necesitatea formării rezervelor internaţionale pentru lupta antiinflaţionistă din 2010. Mai mult ca atât, deflaţia anuală din perioada aprilie-noiembrie 2009, a servit drept impuls adiţional pentru BNM de a interveni masiv pe piaţa valutară cu scopul de pompa lei în economie. În aşa mod, criza economică şi tendinţele deflaţioniste au oferit un anumit răgaz pentru banca centrală, timp în care aceasta a putut să-şi consolideze nivelul activelor oficiale de rezervă fără a prejudicia obiectivului său central - menţinerea preţurilor la un nivel adecvat şi stabil.

Pe lângă lipsa presiunilor inflaţioniste, conjunctura favorabilă pentru creşterea rezervelor BNM a mai fost condiţionată de o revigorare a exporturilor şi a remitenţelor, care a început în septembrie 2009. Cu un decalaj de o lună, aceasta a determinat intervenţia băncii centrale prin procurări de valută drept urmare a creşterii influxurilor de valută străină în economie. Creşterea atât de pronunţată din luna decembrie a mai fost condiţionată şi de creşterea tradiţională a volumului de venituri remise de peste hotare în ajunul sărbătorilor de iarnă.

În cele din urmă, BNM a reuşit să-şi fortifice un „scut rezistent” împotriva eventualelor turbulenţe inflaţioniste din 2010, fapt care creează premisele pentru a atinge ţinta de 5% a ratei inflaţiei de bază, cu o posibilă variaţie de 1 p.p.. Nivelul suficient al activelor oficiale de rezervă este relevat de raportul dintre volumul acestora şi valoarea cumulativă a importurilor pentru ultimele 3 luni consecutive, care în luna noiembrie a constituit circa 1,5, iar în decembrie acest indicator ar putea chiar să crească. Consolidarea acestui instrument al politicii monetare ar permite băncii să-şi urmărească scopul fundamental fără a prejudicia grav obiectivului Guvernului de stabilizare şi relansare economică.