Marcat de o serie de crize interne şi externe, anul 2009 a arătat clar cât de fragilă şi iluzorie a fost creşterea economică a Republicii Moldova în ultimul deceniu. Declinul prognozat al PIB în 2009 va arunca Moldova cu trei ani în urmă; investiţiile capitale au scăzut cu o viteză nemaiîntâlnită de la începutul anilor 1990; încrederea economică a populaţiei, companiilor şi băncilor este la un minim istoric, iar finanţele publice sunt subminate fundamental. Deşi criza financiară globală îşi are partea sa de vină, în 2009 economia Moldovei a căzut şi victimă a iresponsabilităţii politice.

Schimbarea Guvernului în septembrie anul curent a adus cu sine noi speranţe, dar este clar că acestea nu trebuie să fie exagerate. Numirea noilor miniştri încă nu este suficientă pentru a modifica şi felul în care ministerele respective funcţionează. Sistemul administrativ are, din păcate, propria logică şi inerţie. Adevărata provocare pentru noul Guvern este anume schimbarea logicii în elaborarea şi implementarea politicilor în ţară. Incertitudinea politică şi dificultăţile de negociere în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană complică şi mai mult această sarcină.

Noul program guvernamental accentuează ideea de competitivitate şi atractivitate economică. Compus din mai multe persoane care au o experienţă recentă în business, noul Guvern pare a fi foarte bine plasat pentru ca să înceapă o serie de reforme ambiţioase pentru liberalizarea economiei. Republica Moldova este sortită să rămână o economie mică şi deschisă în viitorul apropiat, numai dacă nu se produc care schimbări tectonice în peisajul geopolitic regional. Pentru a prospera în vremuri bune şi a trece cu bine prin perioadele mai dificile (cum este şi actuala), economia Moldovei trebuie să fie competitivă în exterior şi atractivă în interior. În acest scop, Guvernul ar trebui să insiste pe o reformare fundamentală a cadrului instituţional. Barierele în calea businessului trebuie lichidate, iar administraţia publică trebuie echilibrată şi modernizată. Considerăm că actualul Guvern trebui să-şi asume ambiţiosul scop de a crea în Moldova cel mai bun mediu de afaceri din Europa Centrală şi de Est. În acest sens, există o vastă experienţă internaţională din care Moldova are de învăţat. O asemenea sarcină este ambiţioasă, dar în acelaşi timp fezabilă pentru un Guvern politic stabil şi public responsabil.

Acest proces de reforme trebuie să paveze calea pentru negocierea eficientă a unui nou acord politic cu UE şi pentru iniţierea discuţiilor asupra unui Acord de Liber Schimb Profund şi Comprehensiv cu UE. Pentru noul Guvern, consistenţa acţiunilor trebuie să devină cuvântul de ordine; acesta lipsea din activitatea Guvernului precedent, iar acest lucru a făcut ca promisiunile de reformă, făcute atât pentru publicul intern, cât şi pentru cei din exterior, să sune a gol. Deci, noul Guvern trebuie să demonstreze atât partenerilor externi, dar şi celor locali (sectorului de business, societăţii civile, publicului larg) că este unul complet diferit.

Noul Guvern trebuie de asemenea să abordeze în mod strategic impactul pe care îl au pieţele globale asupra dezvoltării economice şi sociale în Moldova. Fiind un importator net, Moldova trebuie să-şi raţionalizeze dependenţele sale externe şi să utilizeze mai eficient mărfurile de import. În acelaşi timp, oportunităţile ce derivă din noile tendinţe globale trebuie analizate atent inclusiv din perspectiva beneficiilor. În acest context, politicile publice trebuie să ţintească spre transformarea economiei autohtone în una ce ar putea valorifica din plin evoluţiile globale care urmează să se producă.

Guvernarea economică
Guvernul precedent, pur şi simplu, nu a fost capabil să gestioneze impactul crizei financiare globale. Orbit de propriile interese electorale, acesta a amânat o serie de reforme vitale precum şi atât de necesara ajustare a bugetului public. Din aceste cauze, actualul guvern trebuie să demonstreze o dublă eficienţă în gestionarea consecinţelor crizei în anul 2009 şi ulterior. Printre primele acţiuni întreprinse de Guvern a fost elaborarea Programului de Stabilizare şi Relansare Economică a Republicii Moldova pentru 2009–2011. Documentul exprimă o analiză clară a situaţiei economice actuale şi se concentrează asupra trei priorităţi: stabilizarea finanţelor publice, reluarea creşterii economice şi asigurarea unei politici eficiente şi juste de protecţie socială. Mobilizarea resurselor financiare necesare pentru implementarea acestui program este adevărata problemă care încă trebuie rezolvată. Semnarea preliminară a memorandumului cu FMI-ul în condiţii destul de avantajoase reprezintă un adevărat succes pentru Guvern, pavând astfel drumul pentru canalizarea suportului din partea altor donatori. Trebuie să fie clar însă că Moldova nu va beneficia de banii FMI în condiţiile instabilităţii politice. Principala provocare pentru actualul Guvern este utilizarea eficientă (a se citi investirea) resurselor externe pe care memorandumul cu FMI le va debloca şi evitarea alocării lor în scopul acoperirii cheltuielilor curente. Din păcate tentaţia poate fi mare, mai ales dacă criza politică actuală nu va fi depăşită, iar Guvernul nu va beneficia de un mandat pe termen lung şi de suport politic.

Produsul Intern Brut
Deşi Moldova nu este ţara cea mai puternic lovită de criza financiară globală – cu un declin al PIB-ului de 7,8% în prima jumătate de an – impactul real al crizei este mult mai mare, dacă se ţine cont de creşterea potenţială care putea fi atinsă în situaţia când nu ar fi existat criza. Din cauza crizei, declinul real al PIB-ului în raport cu creşterea potenţială este de 15.1%. Principalele cauze ale declinului au fost descreşterea consumului care a reacţionat încă în 2008 la evoluţiile globale nefavorabile; colapsul investiţiilor de capital, cauzate atât de criza economică, cât şi de cea politică, ultima afectând în mod deosebit investiţiile străine directe; precum şi descreşterea cererii externe ce a rezultat într-o recesiune industrială severă. În comparaţie cu alte sectoare, anume industria a avut cel mai profund impact negativ asupra declinului PIB-ului. Din cauza că aceste tendinţe nu se vor schimba semnificativ până la sfârşitul anului, noi anticipăm o scădere a PIB-ului între 8 şi 11% în 2009 şi o creştere modestă de până la 1% în 2010. Din cauza că multe contracte au fost sistate, iar multe companii au fost lichidate sau se află în stare de faliment, Moldova nu va putea să reacţioneze imediat la aşteptata reluare a creşterii economice în 2010 în ţările ce sunt principalii săi parteneri comerciali. Astfel, rolul principal al Guvernului în susţinerea creşterii economice ar fi încurajarea consumului, inclusiv prin lichidarea aranjamentelor anti-competitive de piaţă ce menţin preţurile la nivele artificial de înalte şi să sporească atractivitatea ţării după o perioadă prea lungă de instabilitate politică.

Agricultura
În 2009 producţia culturilor agricole a scăzut, conform estimărilor noastre, cu circa 18-19%, în timp ce producţia zootehnică se aşteaptă să înregistreze o creştere de 8%. Nici primul, nici al doilea indicator nu reprezintă ceva ieşit din comun. Producţia culturilor agricole a scăzut atât de mult după o creştere spectaculoasă realizată în 2008, în timp ce sectorul zootehnic abia îşi revine de pe urma secetei din 2007. Pentru anul 2010 noi anticipăm o creştere modestă de 1,7-2,5% a producţiei sectorului agricol. Recolta mică de cereale este principala cauză a scăderii producţiei agricole în 2009, într-o anumită măsură moderată de îmbunătăţirea recoltelor la hectar a culturilor de înaltă valoare adăugată (legume, fructe, struguri). Preţurile în scădere au fost principala durere de cap pentru fermieri, deşi trebuie să menţionăm că într-o anumită măsură fermierii au fost victimele propriei miopii financiare şi lipsei de coordonare orizontală a investiţiilor. Calitatea mai bună a cerealelor colectate nu a fost suficientă pentru a compensa pierderile cantitative. Producătorii de carne au fost printre puţinii producători ce s-au bucurat de preţuri stabile sau chiar în creştere, spre deosebire de producătorii de lapte, preţurile pentru lactate fiind în scădere cu circa 1/3. Noul Guvern şi-a schimbat optica prin care priveşte politica agricolă, renunţând la „consolidarea terenurilor” şi adoptând scopuri de politică mult mai relevante – ameliorarea competitivităţii sectorului şi valorificarea la maximum a resurselor agricole ale ţării. Noi însă considerăm că o premisă cheie pentru aplicarea acestei noi politici este restructurarea instituţională cardinală a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, care în ultimii 7-8 ani a acţionat mai mult ca o agenţie de implementare a directivelor politice venite de la Preşedinţie şi nu a ca un pol de elaborare a politicii agrare. Un minister reformat va trebui sa aloce un volum semnificativ de resurse în instruirea adecvată a fermierilor, aceasta fiind cheia pentru reducerea volatilităţii recoltelor şi asigurarea securităţii alimentare a ţării. Ministerul va trebui să contribuie şi la reducerea volatilităţii preţurilor, prin intervenţii directe pe piaţă, prognoză mai bună a preţurilor şi alte instrumente. Totuşi, este clar că asociaţiile de producători au un rol mai mare prin asigurarea unei coordonări orizontale mai bune a politicilor.

Industria şi infrastructura
Industria moldovenească a intrat în anul 2009 fiind deja puternic lovită de o serie de şocuri externe. Unele semnale slabe de reluare a creşterii s-au observat începând cu luna septembrie, şi credem că cel mai optimist scenariu pentru anul 2009 este un declin de 20% a sectorului. Aparent, aceasta va fi una dintre cele mai puternice recesiuni industriale în Europa şi CSI. Pentru anul 2010 anticipăm o creştere pozitivă a industriei de 5-6%, care nu este suficientă pentru a putea vorbi despre o revenire a sectorului. Schimbarea guvernului a adus cu sine unele modificări în practica şi retorica politicii industriale. Acesta pune un accent mai puternic asupra competitivităţii tehnologice a companiilor moldoveneşti şi pe resurse umane şi manageri mai competenţi. Chestiunea calităţii managementului corporativ în sectorul industrial este una cu totul specială în Moldova. După cum a arătat raportul Doing Business 2010, legislaţia moldovenească nu asigură responsabilitatea managerilor în faţa acţionarilor, atât privaţi, cât şi publici. Aceasta rezultă de multe ori într-o ineficienţă de management adusă la extrem şi în delapidarea activelor companiei. Involuţia dramatică a sectorului industrial moldovenesc în ultimă instanţă explicată anume de incapacitatea managerilor de a-şi adapta companiile la noile realităţi create de criza financiară şi de aşteptările exagerate ale acestora faţă de un ajutor de stat. După cum arată rezultatele financiare preliminare pentru anul 2009, întreprinderile publice au fost deosebit de ineficiente pe durata crizei. Pentru ca proprietatea de stat să fie eficient utilizată în economie, este necesar fie ca guvernul să adopte standarde mai severe de management al companiilor publice, fie să restructureze/privatizeze aceste companii. O altă chestiune de reală îngrijorare este ineficienţa agenţiilor de reglementare a pieţei. Multe dintre acestea au devenit prizonierii unor interese politice sau de grup în ultimii ani. Deoarece Ministerul Economiei nu va fi capabil să „piloteze” la infinit pieţele şi sectoarele economice, este necesar ca aceste agenţii să devină cu adevărat eficiente, independente de Guvern şi supuse unui control politic mai bun din partea Parlamentului.

Investiţiile şi construcţiile
În 2009 investiţiile de capital practic au sucombat, scăzând cu 45% faţă de anul 2008. Asemenea rate de declin ale activităţii investiţionale pot fi găsite numai în anuarele statistice din perioada tranziţiei timpurii, adică prima parte a anilor 1990. Este evident că criza financiară a avut o contribuţie esenţială la aceste colaps investiţional, dar multe companii au amânat planurile investiţionale fiind speriate de violenţa politică din aprilie şi instabilitatea politică ce a urmat. Investiţiile străine directe s-au comprimat de aproape 9 ori în prima jumătate a anului. Cât despre investiţiile interne, acestea s-au redus din cauza dobânzilor nefiresc de înalte la creditele bancare pe termen lung, ineficienţa pieţei de capital şi lipsa resurselor proprii ale companiilor, toate acestea găsind sol fertil în pesimismul economic general. Contracţia de aproape 40% a volumului lucrărilor de construcţie-montaj – care în ultimii ani au reprezentat mai bine de jumătate din totalul investiţiilor de capital în Moldova – a fost principalul factor structural al declinului investiţional. La prima vedere, cu o piaţa imobiliară supra-înfierbântată pe parcursul ultimilor ani, o asemenea recesiune ar părea o corecţie necesară. Dar riscul major este faptul că băncile moldoveneşti „au înmormântat” o mulţime de resurse în sectorul construcţiilor (15% din totalul resurselor), iar în prezent acest sector este într-o criză sistemică. Preţurile imobiliare în scădere servesc ca un duş rece pentru companiile de construcţii, dezvoltatori şi bănci.

Serviciile
Sectorul serviciilor s-a dovedit a fi cel mai rezistent în condiţiile recesiunii economice. Chiar dacă anul curent a început cu o scădere semnificativă a multor sub-sectoare, în cea de a doua jumătate a anului situaţia s-a îmbunătăţit. După un declin moderat de 2-3% în 2009, ne aşteptăm ca în 2010 sectorul serviciilor va creşte cu 3%. În 2009, sectorul transporturilor a fost cel mai afectat de criza financiară globală, transportul bunurilor reducându-se de 3 ori în doar câteva luni. Dezvoltarea sectorului turistic a fost o surpriză plăcută. În pofida crizei, moldovenii au continuat să dea preferinţă destinaţilor din Turcia, Bulgaria şi România. În condiţiile crizei actuale, acest lucru este un semn pozitiv; un alt indicator este şi volumul serviciilor cu plată prestate populaţiei. Dar pentru ca consumatorii să cumpere mai multe servicii în condiţiile unei crize încă departe de final, este imperativă asigurarea unui nivel just al preţurilor şi o protecţie mai bună a drepturilor consumatorilor. Atitudinea mai pozitivă a noului guvern faţă de comunitatea de afaceri nu este însoţită deocamdată şi de o atenţie similară pentru drepturile consumatorilor. După cum sugerează practica UE, o Agenţie Naţională de Protecţie a Consumatorilor în Moldova este cel puţin la fel de importantă ca şi Agenţia Naţională de Protecţie a Concurenţei.

Piaţa forţei de muncă
Criza financiară internaţională a exercitat un impact semnificativ asupra pieţei muncii în Moldova. Cererea în scăderea a rezultat în reducerea ofertei pe piaţă, iar odată cu aceasta şi în înrăutăţirea situaţiei muncitorilor. Deşi conform statisticii oficiale salariul mediu pe economie a crescut cu circa 7-8% în expresie reală în 2009, acesta nu reflectă o îmbunătăţire a situaţiei salariaţilor. Acest lucru s-a produs din cauza creşterii restanţelor salariale şi descreşterii ratei ocupării. Estimările noastre arată că circa 80 de oameni şi-au pierdut locul de muncă în 2009 anume din cauza crizei financiare. Rata de ocupare a atins un nivel-record de 39%, ce pare a fi şi una dintre cele mai mici în regiune. De asemenea, aceasta este şi istoric cea mai scăzută în ultimii 20 de ani în Moldova. Nivelul înalt de pesimism economic este demonstrat de creşterea rapidă a numărului persoanelor descurajate, adică care nici nu mai caută de lucru crezând că în orice caz nu vor găsi. În condiţii normale, ne-am fi aşteptat ca în 2009 această categorie să fie compusă din 8-9 mii oameni; dar din cauza crizei numărul celor descurajaţi poate să depăşească 25 de mii anul curent. Criza financiară globală a adus de asemenea mulţi emigranţi moldoveni acasă, unde locurile de muncă lipsesc. Acest influx de forţă de muncă nu face decât să înrăutăţească şi mai mult situaţia pe piaţa. Am observat un asemenea influx în primul trimestru al anului curent, după care acest proces nu mai era atât de vizibil. Văzând că nici acasă nu au de lucru, emigranţii au preferat să emigreze din nou, eventual schimbând ţara de destinaţie.

Veniturile gospodăriilor
Venitul total al populaţiei a scăzut în 2009, cu un declin mai puternic în trimestrul doi: 2% faţă de 0.2% în primul trimestru. Dar veniturile provenite din diferite surse au evoluat în mod diferit. Remitenţele au înregistrat cea mai mare scădere, dar indicatorii şi chiar tendinţele acestei surse de venituri diferă mult în balanţa de plăţi în comparaţie cu sondajul bugetelor gospodăriilor casnice. Aceasta reflectă o problemă serioasă cu datele statistice în balanţa de plăţi, unde pe lângă remitenţele propriu-zise sunt înregistrate şi asemenea fluxuri ca investiţiile sau plăţile pentru bunurile şi serviciile procurate în Moldova. Anume aceste „cvasi-remitenţe” au reacţionat primele la criza financiară. În pofida creşterii salariului mediu raportat de BNS, sondajul bugetelor gospodăriilor casnice arată că veniturile din salariu au scăzut în 2009. Şi colectările bugetare din impozitul pe venitul persoanelor fizice a scăzut esenţial în comparaţie cu 2008, reflectând creşterea restanţelor salariale şi concediilor administrative în care au fost trimişi salariaţii. Transferurile sociale sunt practic singurele care au crescut în bugetul gospodăriilor, în principal datorită creşterii pensiilor la începutul lui aprilie 2009. Deoarece se aşteaptă o creştere economică în majoritatea ţărilor de destinaţie a emigranţilor moldoveni, anticipăm o creştere de circa 5% a volumului de remitenţe în anul 2010. În acelaşi timp, salariile vor rămâne stabile, cu excepţia salariilor pentru învăţători şi salariilor în sectorul serviciilor şi industriei unde remunerarea muncii corelează strâns cu productivitatea .

Consumul şi economiile gospodăriilor casnice
Consumul a fost primul indicator macroeconomic ce a atestat prezenţa unei crize economice în Moldova. Acesta a scăzut chiar mai înainte ca remitenţele şi alte venituri ale populaţiei să înceapă să se reducă, şi aceasta la puţin timp după emergenţa crizei în septembrie 2008. Aceasta demonstrează că, spre deosebire de precedentul Guvern, populaţia era la curent cu criza ce se apropia şi, respectiv, anticipa scăderea veniturilor. Reflectând îngrijorarea în creştere a consumatorilor, economiile în băncile comerciale au continuat să crească până la începutul lui aprilie 2009, şi aceasta în pofida scăderii influxului de remitenţe. Începând aprilie rata acestei creşteri s-a moderat semnificativ, iar lichidarea forţată a unei bănci comerciale în iunie 2009 a făcut populaţia şi mai atentă la depozitarea economiilor la bănci. În august a fost înregistrată o nouă creştere importantă a depozitelor persoanelor fizice. Însă continuarea scăderii consumului şi creşterea negativă a vânzărilor cu amănuntul şi serviciilor prestate populaţiei în luna octombrie 2009 comparativ cu octombrie 2008 (când Moldova deja intrase în criză) sugerează că în 2009 descreşterea netă a volumului consumului va fi de circa 10%. Consumul final este elementul principal al PIB-ului, de aceea este foarte importantă susţinerea acestuia, inclusiv prin instrumente fiscale, lucru evitat de Guvern (ne referim la o reducere a TVA pentru unele bunuri şi servicii, permisiunea de a deduce fiscal cheltuielile de investiţie în unele bunuri de consum durabil pentru populaţie).

Preţuri
După mulţi ani de inflaţie înaltă, Moldova a înregistrat prima dată o deflaţie anuală semnificativă, de -2.3% ianuarie-august 2009. Deja în septembrie trendul deflaţionist s-a ranversat, în următoarele două luni fiind înregistrate rate lunare înalte ale inflaţiei. Noua creştere a preţurilor a fost determinată de creşterea costurilor de producţie, reflectată de Indicele Preţurilor Producătorilor Industriali, care a început să crească încă în martie. Ranversarea proceselor deflaţioniste în majoritatea ţărilor europene a făcut mai scumpe o bună parte din importuri. Presiunile inflaţioniste au fost alimentate şi de o decizie administrativă adoptată în octombrie de majorare a tarifelor la serviciile de transport şi unele servicii comunale în Chişinău. Anul 2009 se va finaliza cu o inflaţie anuală de 0-1%. Pentru anul 2010 anticipările noastre sunt mai negative, o inflaţie de 4-5% urmând să se producă din cauza creşterii preţurilor petroliere şi sporirii cererii de consum.

Politica monetară
Din septembrie 2008 politica monetară a băncii centrale a devenit mai focusată pe stimularea creşterii economice. În pofida încercărilor BNM de a relaxa politica monetară, diferenţa dintre rata de bază a dobânzii şi inflaţia anuală a crescut. În mod surprinzător, deflaţia a subminat eficienţa politicii monetare, conducând la demonetizarea economiei şi reducând volumul creditelor oferite de băncile comerciale. Urmărind acelaşi obiectiv - stimularea creşterii economice – banca centrală a început să utilizeze mai intens operaţii de furnizare a lichidităţilor băncilor comerciale, iar din aprilie 2009 a încetat să mai efectueze operaţiuni de sterilizare a masei monetare. Cele două instrumente utilizate în acest sens au fost operaţiunile de timp REPO şi creditele directe oferite băncilor comerciale. Deprecierea monedei naţionale de la începutul anul 2009 a fost cauzată atât de factori obiectivi (descreşterea influxurilor valutare provenite din exporturi, remitenţe şi investiţii străine directe), cât şi de factori subiectivi cauzaţi de anticipările negative ale investitorilor. Cererea sporită de valută străină a determinat banca centrală să efectueze intervenţii masive pe piaţa valutară pentru a preveni o depreciere bruscă a monedei naţionale.

Politica bugetar-fiscală
Bugetul public a simţit primele repercusiuni ale crizei financiare internaţionale în octombrie 2008, când veniturile au început să scadă uşor. O deteriorare mai bruscă a indicatorilor bugetari a urmat chiar în primele luni ale anului 2009. Deoarece impozitele indirecte reprezintă principalele surse de venituri bugetare, descreşterea consumului intern şi reducerea importurilor au fost cauzele principale ce au provocat contracţia veniturilor bugetare. Cu excepţia constrângerilor economice, un alt factor ce a escaladat deficitul bugetar a fost miopia electorală a precedentului Guvern. Indolenţa de a revizui în timp util cheltuielile bugetare a degenerat într-o situaţie critică ce a făcut ca precedentul şi actualul guvern să fie nevoite să majoreze datoria publică internă prin emiterea valorilor mobiliare de stat. Din cauza faptului că aceste titluri sunt cu maturitate financiară scurtă, această formă de finanţare poate fi utilizată numai pentru deficitele de casă de scurtă durată. Actualul deficit bugetar va impune o politică mult mai austeră începând cu 2010. Prin urmare, o provocare politică majoră este de a asigura o sinergie între politică bugetară mai rigidă şi creşterea economică.

Sectorul financiar
În 2009 toate pieţele financiare, inclusiv cele de capital şi de asigurări au suferit din cauza crizei financiare globale. Cele mai mari îngrijorări însă sunt legate de evoluţia băncilor comerciale, pilonul sistemului financiar autohton. Deşi băncile din Moldova nu au fost angajate în acorduri de împrumut cu instituţiile financiare din vest şi astfel nu a fost expuse direct crizei financiare internaţionale, acestea au avut de suferit din cauza reducerii fluxurilor monetare de la emigranţi, investitori şi exportatori. Ele au fost de asemenea victimele încrederii publice scăzute, iar ordinul de lichidare a unei bănci comerciale a alimentat incertitudinea publică.

Comerţul extern
Dezordinea financiară mondială a avut impact serios asupra comerţului extern al Moldovei în 2009, atât importurile, cât şi exporturile, scăzând dramatic după declanşarea crizei. Această scădere a developat gradul înalt de expunere a economiei moldoveneşti la riscurile externe, amplificată de lipsa unui răspuns anti-criză adecvat la nivel de politici. Comprimarea comerţului extern însă nu a influenţat traiectoria geografică pe care au urmat-o exporturile moldoveneşti în ultimii ani: deriva lor în direcţia pieţei europene. Această reorientare s-a produs în paralel cu pierderea de către România a poziţiei de top-destinaţie pentru exporturile moldoveneşti. Cauza cea mai des invocată este înrăutăţirea relaţiilor politice moldo-române ca urmare a evenimentelor din luna aprilie. Dar o analiză mai atentă poate să ofere o explicaţie mai credibilă, în principal fiind vorba de ieftinirea produselor petroliere care sunt principalul articol de import din România.

Pieţele globale
După un declin acut la sfârşitul anului 2008 şi începutul anului 2009, principalele mărfuri pe pieţele globale au urmat un curs ceva mai stabil. Începând cu martie-februarie, pieţele de petrol, metal şi produse alimentare au început să-şi revină, cu diferită intensitate. Revenirea a fost susţinută de stimulentele monetare semnificative şi alte politici de stimulare a cererii/controlare a ofertei aplicate de guvernele economiilor-lidere, OPEC sau marele concerne vestice producătoare de metal. Dacă actualele semnale de relansare economică se confirmă, preţurile mărfurilor strategice pe pieţele globale vor creşte lent, dar sigur, ţintind din nou nivelele-record atinse în anul 2008. Aceasta nu va servi la nimic bun pentru economia moldovenească, deoarece inputurile mai scumpe se vor transla în produse finale mai puţin competitive pe scară internaţională.

3. Versiunea completă MEGA, ediţia nr.1, în limba engleza pdf